I
Sub talpa picioarelor Tale Doamne Iisuse
Grăunte de nisip aş vrea să fi fost
Azi n-aş fi fost îngreunat de păcate
Iar inexistenţa mea ar fi avut un rost
II
Acum când ştiu ce-nseamnă păcat
Şi lanţul păcatelor îl trag după mine
Ştiu că doar de Tine voi putea fi iertat
Cu cuget tremurând îmi pun nădejdea-n Tine
III
Cutremurat, eu cuget la naşterea-Ţi umilă
Chiar dacă-n cer, atunci, se intonau cântări
Aicea pe pământ Ţi s-a lăsat în silă
Un adăpost sărac şi tainice urări
IV
Ştiai ce Te aşteaptă în lumea perversă
Dar n-Ai ezitat să cobori pe pământ
Ştiai că gloria-n lume-i medalie reversă
Şi totuşi, pentru noi, ai părăsit Cerul Sfânt
V
Din nou vom prăznui un Paşten lumea-ntreagă
Vom cugeta-n cutremur amarnica-Ţi menire
Vor bea şi vor mânca şi cei care TE neagă
Şi nu le va păsa de moartea-Ţi de trei zile
VI
Să cugetăm cu toţii la fruntea-mpărătească
Ce pentru noi purtat-a cununa cea de spin
Căci pentru noi venise păcatul să-l plătească
Să fim scăpaţi de iad şi veşnicul suspin
VII
Veniţi, veniţi cu toţii, pe Iisus să-L lăudăm
Şi Tatălui Ceresc, veşnică mulţumire!
Căci doar prin Fiul Lui o să ne bucurăm
Şi fi-vom îmbrăcaţi, apoi, în nemurire!
