I
…Ninge, ninge, fără milă
Fără zgomot, fără vâlvă
Fulgii, între ei, n-au silă
Şi-ntre ei nu se încurcă…
II
Cad din 'naltul cerului
(Nu toţi pot să cadă drept)
Pe faţa pământului
Şi tăcuţi, cu el dau piept
III
Parcă-s înţeleşi din vreme
Zborul să nu-şi ostoiască
Albul lor mereu se-aşterne
Tot ce-i negru să albească
IV
Iar căderea li-i cu spor
Ca grâul pe care-l sameni
Şi-s tăcuţi în zborul lor
Căci…mă rog…ei nu sunt oameni…
V
Fulgii cad parcă luptând
Tot ce-i slut s-acopere
Ca să aibă pe pământ
Şi ei…o afacere…
VI
Pîn' ce soarele, domol
I-o trezi din amorţeală
Să-i adune iar în nor
Pentru-o nouă primăvară…
