Scurt istoric al
Saschizului
În următoarea prezentare dorim să vă facem cunoscute istoria şi măretia pe care această comunitate le-au dobandit din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre . După cum arată sondajele arheologice efectuate de specialişti în domeni, începute în jurul anilor 1950 şi continuate mai târziu ,putem să afirmăm că istoria saschizeană începe din <<preistorie>> .
În împrejurimile comunei au fost atestate aşezări din cele mai vechi epoci istorice mai precis din epoca bronzului , iar aceste urme de locuire le găsim în nordul comunei în locul numit CETATEA URIAŞILOR sau în interiorul cetăţii de refugiu . Prin acest loc se presupune că ar fi trecut populaţiile nomade în drumul lor spre Câmpia Panonică (Ungaria de azi) . Istoricii susţin că pe locul actualei cetăţi ar fi existat o altă cetate mai veche cu val de pământ şi palisade (sistem de aparare folosit în epoci mai vechi).
Un alt eveniment care a schimbat cursul istoriei comunei este colonizarea populaţiilor germanice aduse de regii maghiari Geza aII-lea şi Andrei aII-lea pentru a-şi întări stăpânirea maghiară în zonă. Colonizarea a fost făcută în secolul al XII-lea-în jurul anilor 1150-1200, când în zona centrală a comunei au fost aşezaţi saşi (populaţie germanică). De la venirea saşilor, statutul zonei se va schimba în bine. În această zonă, în jurul anilor 1200, a fost instalat <<Scaunul Keisd>> de care aparţineau 7 sate din jurul Saschizului, pentru o scurtă perioadă de timp, acesta fiind centrul de putere al întregii zone. Acest lucru este demonstrat şi de vastul sistem de fortificaţii care s-a păstrat de atunci şi până în zilele noastre. Dintre aceste vestigii, mărturii vii ale trecutului glorios, putem menţiona: Biserica fortificată , Turnul cu Ceas şi nu în ultimul rând Cetatea de refugiu. Aceasta din urmă a fost denumită şi Cetatea celor 7 sate: construcţia sa a început în jurul anilor 1347 , o inscripţie de pe zidul de vest al cetăţii indicând acest an ca an de început al lucrărilor. Vastul sistem de de fortificaţie este compus din: curtea intrării <<zwingerul>> şi incinta principală cu cele 7 turnuri, dintre care unele erau locuite. Foarte important de menţionat este că unul dintre turnuri era denumit Turnul şcolii, ceea ce ne arată interesul populaţiei locale pentru educaţie . În incinta cetăţii se mai găseau un heleşteu şi o fântână adâncă de 50 m , despre care legenda spune că ar avea legături printr-un tunel subteran cu biserica fortificată.
În jurul anilor 1493 (invazia tătară) a început construcţia Bisericii Fortificate, aşezate pe un platou din centrul comunei. Atestarea bisericii este dovedită şi de Ordinul pe care principele Tranisilvaniei l-a dat la vremea respectivă, prin care poruncea jujilor saschizeni să aresteze pe oricine se opunea plăţii tributului pentru ridicarea bisericii închinate Sfântului Ştefan. Biserica Fortificată este construită în stilul gotic tardiv, fiind <<ridicată>> de locuitorii din Saschiz împreună cu cele 7 sate afiliate şi cu ajutor acordat de Scaunul Sibiului în trei rânduri pentru construirea acestui monument impresionant. Biserica este ridictă pe temelia unei basilici (biserici) romane din care au rămas până în prezent unele urme. Construcţia bisericii fortificate a început în 1493 şi s-a încheiat la 1525.
Turnul Bisericii este o parte a sistemului defensiv, formând împreună cu zidul înconjurător un sistem de fortificaţie greu de trecut. Modelul Turnului din Saschiz este aproape identic cu Turnul din Sighişoara. Dacă privim atent putem observa găurile din partea superioară, folosite pentru a ataca populaţiile de năvălitori. Important este şi ceasul din turn dar şi statueta numită popular BOGDAN care, la fiecare sfert de oră, producea câte o bătaie de ceas de avertizare.
Aceste date au fost culese din Revista Transilvania şi din Dicţionarul localităţilor din Transilvania( autor C. Suciu).
Alin Pora , student anul II
Facultatea de Istorie din cadrul U.L.B. Sibiu
