DIVAldis, DIVAlda, DIVĂlău, VenişDIVĂn
Nume de locuri şi de oameni. Nume din trecutul, din prezentul, din apropierea localităţii noastre.
Bătrânii saşi şi alţi bătrâni îşi aminteau de o localitate, dintre cele 7 care au contribuit la ridicarea Cetăţii. Localitatea se numea DIVAldis, dar nu ştiau să spună exact unde a fost situată. Unii o situau pe partea stângă a intrării în Păşunea Daia, dinspre Vânători, alţii, la Gaura de Apă. Indiferent de poziţionarea ei, localitatea a existat.
Dar "DIVA"lda! Ce nume frumos! Cărei naţii îi va fi aparţinut?! Şi în ce perioadă a trăit?!
Desigur, înaintea venirii secuilor şi a saşilor.
Dacă satului i s-a zis DIVAldis, atunci DIVAlda a locuit în acel sat, sau invers, după numele DIVAlda, satului i s-a zis DIVAldis.
O primă explicaţie a celor două nume este că ele conţin, la început, cuvântul latinesc "DIVE" (diva) care înseamnă "bogat", "înzestrat"( transmis şi azi în limbajul artistic : "divă") iar la sfârşit, cuvântul "valde" care înseamnă, în limba latină "departe" . Tălmăcit, cuvântul "DIVAlda" înseamnă "bogata de departe" ( DI {va} + VALDE = DIVALDE ) .
Adevărul este că satul a existat, el a fost situat între satele Saschiz, Daia, Cloaşterf, dar nu a mai fost consemnat în nici o scriere, pentru că populaţia nu era adusă, ci era băştinaşă. Iar "bogata de departe", pe acele timpuri, era departe şi de Saschiz şi de Cloaşterf, colonizate cu saşi.
DIVĂlău, VenişDIVĂn sunt ţinuturi care au aparţinut DIVAldei, numele cărora s-a transmis .
Nu e timpul şi nici situaţia Vatrei a da şi alte explicaţii de limbă. Dar iată o poveste!
DIVAlda, doamna, era pe moarte şi a transmis Saschizenilor şi Cloştorfenilor că cei care au să o găsească moartă şi se vor ocupa de înmormântarea ei, al acelora să fie ţinutul ce-i aparţinea.
Pe rând, o zi unul, o zi altul, veneau să o îngrijească pe " înzestrata DIVAlda", sperând fiecare să-l "pălească norocul".
În ziua ultimului serviciu, Saschizeanul şi-a dat seama că DIVAlda nu o s-o mai ducă mult şi s-a gândit să vină şi a doua zi, peste rând.
Cloştorfeanul a venit după rând, a găsit-o pe DIVAlda moartă şi a fugit în Cloaşterf, fericit, să anunţe evenimentul.
Saschizeanul, isteţ, a pornit şi el de dimineaţă, cu carul, a ajuns după ce plecase Cloştorfeanul, a găsit-o pe DIVAlda moartă, a aşezat-o în car şi a adus-o în Saschiz.
Când s-a întors Cloştorfeanul, DIVAlda "se ridicase la cer", dispăruse. Ce să mai facă? Dovada îi fusese luată. Cine să-i facă dreptate?!
De atunci, ţinuturile DIVĂlău şi VenişDIVĂn aparţin Saschizului.
Ce să mai zicem acum? Cine au fost primii pe aceste locuri? Noi am rămas cu Cetatea şi cu Biserica. Dar numele şi limba?!
"Limba e întâiul poem al unui popor!" DIVE-bogat; VALDE-departe; DIVAlda-nume de legendă. "Frumoasa Doamnă de departe!"
Prof. Gligor Dumitru
