Mi s-a-ntâmplat să-mi cadă într-o zi
Fără de veste-o lacrimă-n cafea
Dar mi-a zvântat un vânt de miazăzi
Umeda urmă de pe faţa mea…
…Beam pe-ndelete şi împăcat în sine
Fără vreun gând ascuns de a afla
Ce gânduri are lumea despre mine
În zaţul brut şi negru de cafea
Ştiam că toată lumea are dreptul
Ca să mă judece aşa cum vrea
Chiar dacă gându-i despre mine-i negru
Precum e zaţul sumbru de cafea
Şi savuram, visând, lichidul aromat
Pân-am ajuns la zaţul de pe fund
Apoi un gând intempestiv m-a fulgerat
Ca zaţu-ntunecat să nu-l arunc…
…Gândul era ca să mănânc şi zaţul
Ca lacrima căzută în cafea
Să nu se piardă unde nu-i e locul
-Mai bine să se-ntoarcă-n fiinţa mea…-
