Peste vreme se răstoarnă încă un mileniu greu
De povara lui de lacrimi şi-acum icneşte mereu
Căci mai multe întrebări nu sunt decât la începutul lui
Chiar şi-acum posomorât e sub blestemul omului
Se mai zbate - scurtă-i vremea pân-ajunge-n întregire
Iar finalul greu şi-l lasă peste vasta omenire
Pântecos de ani, mileniul, poartă-n el atâtea uri!
Între fii de împăraţi încleştaţi în grele-armuri
După ei trăgeau popoare -pentru sâni şi ochi parşivi
Mulţi piereau, iar ei cântau, languroasele priviri
Încărcau iubiri curate cu amarnice poveri
Din gură vorbeau de cruce, dar visau numai averi…
În mileniul plin de lacrimi şi de urlete de luptă
Legătura cu Divinul părea pe vecie ruptă
După proastele războaie urmau zilele-ntristării
Dup-un nechezat sinistru venea calu-nfometării
Cu copii cu ochii trişti ce râsul nu-l prea ştiau
Ce doar la un pic de pâine şi la cer senin visau
Iar bătrânii se-ntrebau : de ce mai fac umbră în lume!?
Dacă dorm flăcăi de-ai lor pe sub cruci fără de nume…
După crunte lupte grele ce aveau ţeluri meschine
Împăraţi şi domni credeau pacea-n mâna lor c-o ţin
Pentr-un hămesit de rege sau un trup de balabustă
Bietul om se întreba: de ce-o fi iar pacea ruptă?!
De la Abel până azi sângele strigă sub brezde
Strigăt dureros de mame în adânc de timp se pierde
Ca din nou după o vreme să se-nnalţe iar spre cer
Că-ntr-o toană princiară iarăşi soţi şi fii le pier…
Dar au fost şi lupte drepte- drepte prin natura lor-
Pentru grele juguri puse de-un popor altui popor
Grele lupte-n părţi de lume semănau a vijelie
Mulţi nu mai voiau să poarte negre lanţuri de robie
Lupte grele, cu obidă, pentru glie de strămoşi
Mici şi umile popoare se băteau cu regi făloşi
Setea lor de libertate şi acum-i neclintită
N-ar ierta pe nimen-n lume glia de le-ar fi ştirbită
Apoi iarăşi, câteodată, dinspre vajnicul apus
Se porneau în cruciadă înspre ţara Lui Iisus
Hoarde-ntregi de cavaleri însetaţi de-a fi stăpâni
Pe întreg Ierusalimul şi s-alunge pe păgâni
După ei veneau mulţimi însetate de mai bine
Cu crucea pusă pe piept hotărau pe drum destine
Cărând gloata după ei, dădeau ordin cu năduf
Şi crezând că marşul lor e un dar pentru Iisus
După secole de fier, armistiţii se scriau
În saloanele istoriei învăţaţii se-adunau
Pietricica-nţelepciunii se luptau să o găsească
Şi agnosticul destin încercau să-l stăpânească
Câte unul singuratic, as în riglă şi compas
Se căznea a citi cerul ca-ntr-o rugă fără glas
Prin încrengături de cifre se lupta adesea şi greu
Iar prin tubul de alamă î-L "ghicea" pe Dumnezeu
Iar în secolul din urmă, ce-i la capăt de mileniu
Într-un scurt crâmpei de pace s-a mai petrecut un geniu
Căci piciorul omului a călcat pe colb de Lună
Şi-ntre cei rămaşi pe Terra s-a iscat mare furtună:
-"A cui fi-va-ntâietatea de a fi stăpân pe stele?"
-"Cine lua-va-n stăpânire drumul spre Calea Lactee!"
-"Care fi-va-n drept să-mpartă firmamentul în hectare?"
Şi tot ei dădeau răspunsul: cel mai cu-oţelite fiare!!
Apoi câte un pedant, îşi dădea cu presupusul
Că în anul două mii, sigur va veni sfârşitul
N-a deschis în viaţa lui Cartea Sfântă-n care scrie
Că sfârşitu-acestei lumi numai Dumnezeu îl ştie …
Şi din când în când, prin vremuri, se-auzea un şuierat
De atei ce-nvăţau omul că-ntâmplarea l-a creat
Că-i stăpân omul pe lume şi-i stăpân pe viaţa lui
Mulţi se otrăveau mâncând din blidul ateului…
Apoi, în răstimpuri tulburi marii lumii se-adunau
Pentru ocrotirea păcii mult în vorbe osteneau
Chiar şi-acum pentru pace, în conflicte se afundă
Iar la despărţirea lor, pare sabia că-i mai lungă!
De s-ar pune într-un taler pacea cât-a fost în lume
Celălalt taler, cu Arres, greu ar trage-nspre genune
Pacea din acest mileniu ai putea s-o ţii în pumn
Ce pe-o pietricică mică faţă de-un gigantic turn…
Da, e plin acest mileniu de contrarii şi de ură
De spintecători de pace de pun lumea în negură
Nu-i destul că pe alocuri trec puhoaie mari de apă?!
Iar cutremurele-n lume multe fericiri îneacă?!
Toate-acestea par nuiele lăsate de Dumnezeu
Pentru spatele-omenirii ce î-L uita cam mereu
Te rugăm de-aceea Doamne: ştim că răul nu ni-l vrei
Ocrotindu-ne de-amaruri, trecene-n mileniul TREI!
1 Martie 1999
Niculiţă Chiş,
Saschiz
