La margine de drum, aştept, cerşind, un prieten
Cu mâna-n buzunar dar inima întinsă
Sătul de vrăjmăşii şi-al vanităţii pinten
Ce nu mă va-ntreba de ce am faţa plânsă
Dar de mă va-ntreba de ce am faţa plânsă
Nu-s sigur dacă sincer îţi voi putea răspunde
Mi-e teamă ca să-i spun că inima mi-e prinsă
De-ndemnuri către-un drum ce nu duce niciunde
Căci de-i voi spune sincer de frământarea mea
Acelui care, sper, să-mi fie prieten bun
Mă va privi cu milă, în bunătatea sa
Şi î şi va spune-n barbă : „ia uite, alt nebun"!
De-aceea inimioara mi-o pun din nou la loc
Renunţ la mângâierea ce o aştept demult
Şi-mi spun că nici la prieteni, în viaţă n-am noroc
Şi-apoi îmi cânt un cântec ce ştiu doar eu să-l cânt
…să-l cânt şi să-l ascult…
